Propolisul: de la tradiție la cercetări științifice recente

Propolisul este o substanță rășinoasă (lipicioasă, asemănătoare cu guma de copac) pe care albinele o obțin din mugurii și scoarța anumitor arbori, combinând-o cu ceară și enzime proprii. În stup, propolisul acționează ca o barieră de protecție împotriva microbilor, menținând coloniile sănătoase. Dincolo de rolul său apicol, propolisul este folosit de secole în medicina tradițională pentru proprietățile sale antiseptice (împotriva infecțiilor), cicatrizante (ajută la vindecarea rănilor) și antiinflamatoare (reduce inflamația). În ultimele decenii, studiile științifice au confirmat o parte semnificativă a acestor utilizări, oferind o bază solidă pentru integrarea propolisului ca remediu natural în terapii moderne.

Tipuri de propolis și originea lor

Există mai multe tipuri de propolis, determinate de sursa botanică și zona geografică:

• Propolis de tip poplar (Plop) – provine în principal din mugurii de Plop (Populus spp.). Este cel mai răspândit tip în Europa, America de Nord și Asia de Nord. Este bogat în flavonoide (substanțe vegetale cu rol antioxidant și protector, ex.: chrysin, pinocembrin, galangin) și acizi fenolici (ex.: acid cafeic). Este considerat „standardul” de referință pentru alte tipuri.
• Propolis verde (Brazilia) – provine din planta Baccharis dracunculifolia și conține artepilină C (compus activ cu efecte antivirale puternice).
• Propolis roșu (America Centrală și de Sud) – provine din Dalbergia ecastophyllum, are un profil chimic distinct și acțiune antifungică (împotriva ciupercilor) și antioxidantă ridicată.
• Propolis mediteranean (Grecia, Italia, Turcia) – conține uleiuri esențiale și compuși specifici plantelor aromatice locale.

Compoziția chimică a propolisului

Studiile au identificat peste 300 de compuși bioactivi (substanțe active utile sănătății). Această compoziție variază în funcție de zonă și sursa botanică:

• Flavonoide (antioxidanți vegetali): chrysin, apigenin, galangin, pinocembrin.
• Acizi fenolici (compuși cu efect antiinflamator și antibacterian): acid cafeic, ferulic, p-coumaric.
• Alți compuși: terpene (substanțe volatile cu efect antimicrobian), esteri aromatici, aminoacizi, vitamine și minerale.

Proprietăți bioactive și mecanisme

• Antioxidant – protejează celulele de stresul oxidativ (reduce „ruginirea” celulelor), prin creșterea nivelului de glutation (o substanță protectoare din organism) și scăderea peroxidării lipidelor (proces care dăunează membranelor celulare).
• Antimicrobian și antifungic – acționează împotriva bacteriilor (Gram-pozitive și Gram-negative) și ciupercilor precum Candida.
• Anti-inflamator – reduce activitatea unor enzime pro-inflamatorii (COX-2, iNOS), scăzând inflamația.
• Vindecarea rănilor – accelerează formarea de țesut nou și cicatrizarea.

Propolis și sistemul imunitar

• Stimulează activitatea macrofagelor (celule de apărare care „mănâncă” microbii) și a limfocitelor T (celule care coordonează răspunsul imun).
• Echilibrează activitatea sistemului imunitar (raportul Th1/Th2).
• Studiile est-europene au arătat că suplimentele cu propolis pot reduce frecvența infecțiilor respiratorii la copii și adulți.

Propolis și coronavirusurile

• Studii de laborator (in vitro): flavonoidele precum quercetina și CAPE (ester fenolic) inhibă proteine cheie ale coronavirusurilor.
• Studii clinice pilot: extractul de propolis verde brazilian a accelerat recuperarea și a redus simptomele la pacienții cu COVID-19.

Dovezi clinice extinse

• Suplimentare orală: 1000 mg/zi timp de 8 săptămâni → creșterea nivelului de antioxidanți și scăderea stresului oxidativ.
• Stomatologie: clătirea gurii cu soluție de propolis timp de 6 luni → reducere a cariilor și inflamațiilor gingivale.
• Dermatologie: meta-analize (analize mari de studii) confirmă accelerarea vindecării rănilor cronice.

Compararea cercetărilor internaționale cu cele din România

• Internațional: propolis verde și roșu – efecte antivirale și imunomodulatoare.
• România: propolis de tip poplar – efecte antimicrobiene și antiinflamatoare.
• Diferențe cheie: brazilian = antiviral, românesc = antibacterian și antiinflamator.

Siguranță și limitări

• Compoziția variază mult → este nevoie de standardizare (rețete clare și constante).
• Pot apărea reacții alergice la persoane sensibile la produsele apicole.
• Majoritatea studiilor clinice sunt mici și de scurtă durată.

Întrebări frecvente despre propolis

Concluzie

Propolisul este un ingredient natural valoros, cu proprietăți demonstrate științific: antioxidant, antimicrobian, antiinflamator, cicatrizant și imunomodulator. Cercetările recente sugerează și un potențial antiviral, inclusiv împotriva coronavirusurilor, însă sunt necesare studii mai mari și mai lungi pentru confirmare. Cu standardizare și cercetări extinse, propolisul poate deveni un aliat important atât în prevenția bolilor, cât și ca tratament adjuvant în afecțiuni complexe.