Șofranul (Crocus sativus) are origini în Orientul Mijlociu și în țările din jurul Mării Mediterane. Stigmatele sale subțiri au o istorie îndelungată de utilizare în scopuri medicinale, culinare și cosmetice. Cu doar trei stigmate la fiecare floare, este necesară recoltarea a aproximativ 150.000 de flori pentru a produce un kilogram de șofran uscat, ceea ce îl face să fie considerat cel mai costisitor condiment din lume.
În compoziția șofranului se regăsesc multiple substanțe active, inclusiv carotenoide, precum crocină și crocetină, aldehide monoterpenice, cum ar fi picrocrocin și safranal, monoterpenoide de exemplu crocusatine, izoforone și flavonoide.
Medicina tradițională a utilizat șofranul pentru proprietățile sale benefice, care includ reducerea nivelului de grăsimi din sânge, efect antioxidant, proprietăți antiinflamatorii și antidepresive. Datorită impactului său asupra sistemului nervos, șofranul a fost supus testelor în studii clinice privind depresia, anxietatea, afecțiunile cerebrale, bolile neuropsihice, bolile neurodegenerative și alte afecțiuni ale sistemului nervos cu rezultate promițătoare.